Anul 2020 a fost un an care ne-a redefinit prioritățile, ne-a reconfigurat rutina și ne-a provocat să avem răbdare cu noi, cu cei din jur și casele noastre – spații cărora anul acesta le-am atribuit și noi valențe. Tocmai de aceea vă propunem o expoziție de iarnă atipică: ne-am propus să înțelegem și să identificăm repere ale perioadei sărbătorilor de iarnă din diferite segmente temporale ale secolului al XX-lea, pornind de la artefactele vieții cotidiene, multe ascunse sau uitate în colțurile acelorași case care ne-au fost și ne sunt refugiu și siguranță. În cele ce urmează veți regăsi atipicul și ineditul poveștii noastre de iarnă cu simț de răspundere istoric în spate bazată pe îmbinarea dintre artefacte și testimoniale: de la presa din perioada interbelică ce anima spațiul public fie cu reclame de sărbători, fie cu satiră politică, la cărți poștale și felicitări care circulau între familiile din diferite orașe române înainte, dar și după Marea Unire, ținuta și atmosfera dintre rural și urban în anii ʼ30 receptate prin portretele de familie.
Anii celui de-Al Doilea Război Mondial nu au păstrat în casele noastre multe amintiri din lunile sărbătorilor de iarnă, în schimb, după instaurarea regimului comunist, întregul spectru al sărbătorilor, tradițiilor și obiceiurilor religioase și chiar laice a fost aruncat în malaxorul politico-ideologic, încercând să șteargă din discursul public, din mentalul colectiv și din viața cotidiană și intimă de familie orice trimitere la anii de dinainte de comunism, orice trimitere la simbolistica religioasă. „Omul nou” trebuia să aibă noi sărbători, noi obiceiuri și să fie ancorat în mai multă muncă și mai puțin timp liber. Tocmai de aceea, artefactele perioadei primeau de acum valențe și simboluri exclusiv laice și politice, presa, fotografiile de familie și obiectele decorative trebuie puse în relație cu discursurile, decretele politice și noile festivaluri și manifestări publice care celebrau munca și Partidul și nu timpul liber și religia.
Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a schimbat lumea est-europeană, căderea comunismului a fost succedată de o perioadă de tranziție anevoioasă și lentă, cu precădere în spațiul românesc. Lipsa de coeziune, viziune și coerență a clasei politice românești post-decembriste a fost una dintre fațetele noii realități. Pe de altă parte, în plan social, gustul libertății a adus culoare…multă culoare, influențele occidentale în materie de muzică, filme, vestimentație, accesorii, modalități de petrecere a timpului liber erau îmbrățișate aproape fără filtru de selecție. Culoarea și libertatea post-decembriste însă, au scos Crăciunul și vechile cutume care-l însoțeau din ilegalitatea în care fusese „trimis” de către comuniști.
Vibe-ul sărbătorilor de iarnă la început de secol XX
Începutul de secol al XX-lea găsește spațiul românesc într-un punct de turnură, nu doar politică, dar și socială. Angrenarea în Primul Război Mondial, pasul decisiv în împlinirea proiectului de țară al Marii Uniri din 1918, instabilitatea politică din anii ʼ30, inclusiv în plan european, prevesteau parcă un secol lung și greu încercat pentru români. Cu toate acestea, sărbătorile au rămas un liant social și, indiferent de evoluțiile politice sau economice, viața cotidiană își derula cursul, sărbătorile de iarnă erau sinonime cu familie, colinde, mersul la biserică și, în funcție de regiunea geografică, mediul de proveniență sau statut social și variate datini, obiceiuri și superstiții.
Cărți poștale:
- „Satul”, 25 decembrie 1919: Carte poștală inscripționată în limba maghiară cu textul „Crăciun fericit!” Cartea poștală a fost trimisă familiei Klöss din Sporergasse (actuala str. General Gheorghe Magheru), nr. 2, Sibiu
- „Carte poștală Franz Iosif”, Sibiu, 1915: „Heil, Franz Joseph unser Kriegsherr!” [„Trăiască Franz Joseph, conducătorul armatei noastre!”] Cartea poștală a fost trimisă domnului Georg Klöss din Sibiu, Sporergasse (actuala str. General Gheorghe Magheru, Sibiu)
- „Trenul”, Sibiu, 20 decembrie 1918
- Carte poștală din Cluj, 23 decembrie 1934: „[…] trimisă dragei Mitzi cu ocazia Crăciunului din 1934. Fotografia surprinde Piața Unirii din Cluj-Napoca cu statuia regelui Matei Corvin și statuia Lupoaicei cu Remus și Romulus.
- „Fetița cu crenguța de brad”, 22-23 decembrie 1910. Cartea poștală a fost trimisă domnului Georg Klöss din Sibiu
- „Împodobirea bradului”, 23 decembrie 1916. Cartea poștală a fost trimisă domnului Georg Klöss din Sibiu, Sporergasse, nr. 2 (actuala str. General Gheorghe Magheru, Sibiu)
- „Fetița cu jucării”, 20 decembrie 1926, textul în limba germană [tr. „Crăciun fericit!”]
- „Familia”, Sibiu, 14 decembrie 1916
Euforia Marii Uniri transmitea în rândul opiniei publice crezul că, unificate, provinciile române nu vor mai sărbători separat, după legi sau cutume diferite însă, puțini știu că Unirea aplicată în practică a fost, de fapt, un proces desfășurat pe mai mulți ani, iar discrepanțele economice, sociale și culturale dintre provincii s-au resimțit decenii după Unire. Ne-am propus să reperăm aceste aspecte și să luăm pulsul atmosferei interbelice din preajma sărbătorilor de iarnă răsfoind presa interbelică avută la dispoziție. Din numărul ziarului Adevărul din 14 ianuarie 1925 găsim un prim exemplu:
„Această stare de lucruri mai are și un alt cusur, pe care recenta unificare a calendarului l-a remediat numai în parte. Ea duce și la o slăbire a sentimentului religios, căci credincioșii nu pot înțelege, oricâtă bunăvoință ar pune, de ce – cu toate că suntem același neam și de aceeași lege – unii muncesc în zile pe cari alții se serbează.”
Problema avea să fie rezolvată, cel puțin din perspectivă legală, prin Legea pentru reglementarea repausului duminical şi a sărbătorilor legale din iunie 1925 prin care patronii erau obligați să acorde 11 zile libere pentru sărbătorile legale: „în afară de duminică, întreprinderile industriale şi comerciale, prevăzute la articolul precedent, sunt obligate de a mai acorda salariaţilor un repaus continuu de 24 de ore în următoarele zile decretate ca sărbători legale şi în care timp stabilimentele vor fi închise (art.2). […]”
Surse presă:
- Adevărul, 08.12.1921, p.2.
- Adevărul, 12.01.1923 pp. 1-5.
- Adevărul, 14.01.1925 p.2.
- Adevărul, 21.12.1928 pp. 3-4.
- Adevărul, 25.12.1930 pp. 2-5.
- Adevărul, 24.12.1933 pp. 4-6.
- Realitatea ilustrată, 18.12.1935 p.1.
- Realitatea ilustrată, 01.01.1936 p. 16.
- Realitatea ilustrată, 23.12.1936 p. 6.
- Realitatea ilustrată, 05.01.1938, p.3.
- Realitatea ilustrată, 20.12.1938 p.16.
În paginile publicațiilor din anii ʼ20 și ʼ30, lunile decembrie și ianuarie nu abundau doar în evenimente politice sau chiar cu satiră politică, ci și cu brand-uri celebre și cu potențial financiar care își permiteau anunțuri publicitare: „Crăciunul 1930 va fi crăciunul noului toc automat Montblanc. […] În schimb, acel ce primește darul, indiferent Doamnă, domn sau copil se găndește zilnic la acela care i-a făcut darul, căci zilnic îl întrebuințează (sic)”. Cu toate acestea, publicul țintă vizat în cele mai multe cazuri erau doamnele: „Alături chiar de cele mai prețioase lucruri ce se găsesc pe masa de Crăciun, o casetă Elida constitue, în admirabila-i executare cu conținutul ei plăcut și bine ales, nu numai un omagiu pentru fiecare femeie, ci și un cadou practic, precum și dovada unui bun gust la donatorului (sic). […]”.
Dacă în anii ʼ20 când, procesul de unificare legislativă și administrativă încă ocupa mult spațiu în presa epocii, din anii ʼ30 încep să apară mult mai frecvent în luna decembrie trimiteri și chiar mici articole despre semnificația religioasă a Crăciunului, mici capturi din piețele de brazi, portrete ale colindătorilor din mediul rural și reclamele diferitelor restaurante cu programul și meniul din noaptea de Revelion.
Fotografii:
- Cu sania, cca. 1938
- Portret tradițional, cca. 1940
- Sărbătoarea în familie, București, 1935
- Portret bărbați costum popular, cca. 1940
- Fotografie trei bărbați, cca. 1941
- Portret tradițional, cca. 1941
Anii de război, cel de-al doilea de anvergură mondială al aceluiași secol, cu certitudine au proiectat umbre în familiile românilor, în special asupra celor care aveau membri pe front, însă, viața și-a găsit căi să-și continue cursul – adulții să pregătească mesele de sărbători, iar cei mici să meargă la colindat, fiecare dintre aceștia în acord cu specificitățile în materie de tradiții și obiceiuri ale regiunii în care trăiau.
Atmosfera de acasă, sărbătorile de iarnă în comunism și Moș Gerilă
Aversiunea față de religie a comuniștilor nu este de sorginte românească, ci preluată din spațiul sovietic unde, ideologic vorbind, era considerată o sursă de inegalitate, reminiscență feudală, atribut burghez: „noi am luptat și luptăm așa cum se cuvine împotriva religiei.” (V.I.Lenin, Opere complete, vol. 44, București, Ed. Politică, 1967, p.147). În realitate, aversiunea era conexă faptului că instituția bisericii ruse refuzase să fie angrenată în Revoluția din Octombrie și discursul ideologic al bolșevicilor. Iar într-un proiect de hotărâre al Biroului Politic al P.C. (b) din Rusia cu privire la vânzarea liberă a cărților aflate în depozitele din Moscova redactat în 1921, dar publicat pentru prima dată în 1959, cărțile care aveau conținut religios nu erau „admise la vînzare liberă; ele vor fi predate spre topire Direcției generale a hîrtiei”. (Lenin, p.119)
Succesorul său în schimb, I.V. Stalin, înțelesese că interzicând orice formă de manifestare sau artefact religios din viața publică nu o va putea șterge și din memoria, conștiința, convingerile și practicile vieții cotidiene și private, ba chiar contribuie în felul acesta la alienarea lor față de partid. Tocmai de aceea, lupta violentă din primii ani împotriva religiei a fost înlocuită cu educația materialist-științifică și, deși păstrează în afara spațiului politic și a manifestărilor publice orice fel de trimiteri religioase, permite organizarea sărbătorilor, tradițiilor și obiceiurilor locale sub condiția eliminării mesajului religios și a metamorfozării acestora în sărbători laice. Această amnezie adoptată în discursurile politice și aparițiile publice ale liderilor de partid a fost preluată și în celelalte țări din blocul comunist, astfel că, ajungem să observăm rapid cum în limbajul cotidian sintagmele cu valențe religioase sunt deposedate de sensul inițial astfel, „bradul de Crăciun” devine „pomul de Crăciun”, „Moș Crăciun” devine „Moș Gerilă”, „serbarea de Crăciun” devine „serbarea de iarnă”.
Fotografii:
- Moș Gerilă la serbarea de iarnă, jud. Buzău, 1982
- Mama și copilul acasă, București, 12.12.1988
- Verii și bradul, jud. Buzău, 1989
- După sceneta serbării de iarnă, Râmnicu-Sărat, 1982
- Serbarea de iarna, 1982, jud. Buzău
Tocmai pentru a îndepărta orice analogie cu evenimentele biblice, Moș Gerilă venea de Anul Nou și nu pe 24 decembrie în Ajun. Originea lui Moș Gerilă în noua realitate pe care regimul comunist de la București încerca să o impună este puțin incertă; din spațiul sovietic știm că Дед Мороз [Ded Moroz] omologul lui Moș Crăciun în mitologia rusă fusese interzis de către sovietici, cu toate că traducerea aproximativă a numelui nu era Crăciun ci Moș Ger/Gerilă. Poate cu această influență, poate și pentru că în basmele populare românești celebre exista un personaj gerilă căruia îi era mereu frig și care avea puterea să înghețe totul, au făcut ca Moș Gerilă să fie un substitut pentru Moș Crăciun care să sune și familiar românilor, dar să nu lase loc niciunei trimiteri religioase.
Mai mult decât atât, în biserici și în școli nu se mai cântau colinde, dar în mediul rural și în orașe, în special în cartierele care nu erau în centru sau în apropierea diferitelor instituții locale sau de partid, colindătorii încă mergeau la urat și fredonau și colindele vechi, inclusiv pe cele care aveau trimiteri religioase. Acestea au fost înlocuite în spațiul public cu celebrele imnuri dedicate Anului Nou și urările închinate Partidului.
Multe activități erau alocate celor mici, serbările de iarnă aveau în centru celebrarea noului an, de aceea scenetele clasice având ca tematică nașterea Domnului, personajele biblice, păstorii, îngerii au fost înlocuite cu diverse alte personaje de tipul Fulgușor de Nea, Crăiasa Zăpezii și activități: poezii sau cântece despre noul an, despre muncă și patriotism. Ce e drept, Moș Gerilă venea în noaptea de 31 decembrie, însă prezența acestuia a fost păstrată în serbările școlare, rămânând în continuare figura darnică care îi premia pe elevii conștiincioși de pe parcursul trimestrului școlar. Începutul vacanței de iarnă nu era semnalat doar de serbările școlare ci, era marcat de deschiderea Orășelului Copiilor. Viu colorat, în parcuri sau în spații deschise, „orășelul” era o mică oază pentru cei mici, putându-se bucura de câteva activități similare unui parc de distracții și de panouri mari cu personajele din desenele sau poveștile populare ale vremii.
Tinerii, mai ales cei parte din Șoimii Patriei, Organizația Pionierilor și din U.T.C., erau implicați în cele mai multe activități și serbări publice, mergeau cu Plugușorul inclusiv la casa „întâiului fiu al țării”. Ca „oameni noi” în devenire aceștia participau și la festivitățile publice unde celebrau bucuria venirii Anului Nou și cum „oamenii noi” erau oameni ai muncii, zilele de 25 și 26 decembrie fuseseră declarate zile lucrătoare iar specializările pe care trebuiau să le țintească trebuia să fie unele tehnice și științifice:
„Întregului tineret, tuturor copiilor de pe băncile școlilor le adresez urararea ca, în noul an, să obțină rezultate tot mai bune la învățătură, în însușirea celor mai noi cunoștințe de tehnică, știință, cultură, din toate domeniile de activitate, de a face ca anul 1988 să fie, și în domeniul învățămîntului, al ridicării nivelului de cultură și de cunoștințe al tineretului nostru, un an cu rezultate din cele mai bune!” (Nicolae Ceaușescu, „Cuvîntare adresată copiilor și tineretului – Șoimi ai Patriei, Pionieri și Uteciști, muncitori și țărani, elevi și studenți – participanți la tradiționala întîlnire cu prilejul anului nou”, 29 decembrie 1987 în România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, vol. 31, București, Editura Politică, 1989, p. 281.)
Fotografii:
- Copii în timpul serbării de iarnă, București, cca.1970 Alexandra Cojocaru
- În Orășelul copiilor, Chișinău, 1977
- Recitând poezii lui Moș Gerilă, București, 1976
- Vecinii și Moș Gerilă în fața blocului, București, 1973
Operațiunea „Plugușorul”
„Aho, aho, copii și frați,/ Stați puțin și nu-mânați,/ Lângă boi v-alăturați/ Și cuvântul mi-ascultați…” răsuna pe străzile, în scările blocurilor, în mijlocul curților în preajma Anului Nou. „Plugușorul” era unul dintre puținele obiceiuri vechi ale urărilor și colindatului promovat în discursul politic și public. De altfel, cu „Plugușorul” erau primiți (nu spontan, ci organizat și regizat) colindătorii și de Nicolae și Elena Ceaușescu, într-o festivitate publică amplă organizată în fața sediului Comitetului Central. Pregătirile pentru această festivitate erau regizate și pregătite cu câteva luni înainte, copiii erau antrenați să stea câteva ore în frig pentru a se obișnui pentru marele eveniment, iar cântecele patriotice, cele dedicate cuplului prezidențial și urările pentru noul an repetate intens înainte ,iar Securitatea monitoriza întreaga activitate.
De exemplu, planul de măsuri pentru acțiunea „Plugușorul-89” al Securității din 04 decembrie 1989 avea puse la punct o serie de măsuri pentru organizarea „în condiții ireproșabile a activităților ocazionate de participarea conducerii de partid și de stat la această tradițională sărbătoare”; printre acestea, dispozitivele împărțite pe sectoare aveau misiunea de a „descoperi și neutraliza persoanele bolnave mintal, precum și a celor cu intenții de penetrare a dispozitivului, concomitent cu luarea măsurilor de îndepărtare din preajma obiectivului.” (Florian Banu, Luminița Banu, ed. Partidul și Securitatea. Istoria unei idei eșuate, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2013, p. 758.)
Repere cotidiene
Pregătirile pentru sărbătorile de iarnă însemnau, înainte de toate, statul la cozile de alimente și produse de bază, iar cozile anilor ʼ80 au rămas un reper întipărit în mintea multora din generația „Epocii de Aur”. Celebra Lege nr. 13/1980 din 19 decembrie 1980 privind constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei cu carne, lapte, legume şi fructe picase ca un trăsnet în rândul populației. Raționalizarea alimentelor, lipsa sau slaba calitate a acestora din magazine îngreuna pregătirile pentru masa de sărbători, dar și traiul cotidian. Interesant de observat este cum limbajul comun a taxat carențele economice și precaritatea stilului de viață. În comerț aveai dreptul aproximativ un kilogram de carne per membru de familie iar produsele pe piață nu doar că erau insuficiente dar erau și slabe calitativ, de pildă, în comerț se vindeau așa-numiții „adidași” – picioarele de porc iar pentru procurarea altor alimente de bază sau fructe și legume era activat celebrul stil „P-C-R” – Pile, Cunoștințe și Relații.
Aceia care aveau rude sau prieteni în mediul rural puteau avea norocul să primească un mic ajutor cu produse alimentare de la rude. Fiindcă regimul, în special în prima sa parte a anilor ʼ50 fusese strict cu numărul de animale sau produse animaliere pe care o gospodărie le poate deține, sacrificatului porcului în preajma Crăciunului se realiza, de regulă, departe de ochii și urechile vecinilor sau ale reprezentanților locali de partid. Sigur, în anii ʼ70- ʼ80 aceasta nu prea mai era o problemă, cel puțin nu la fel de mare ca sacrificatul vitelor.
Principala celebrare și masă cu fast în ochii Partidului era cea a Anului Nou. Acesta trebuia celebrat ca o sărbătoare a muncii, în care erau analizate rezultatele și succesele de pe șantierele patriei și erau anunțate noi proiecte care să întreacă rezultatele anului care tocmai se încheia:
„Ne mai despart câteva clipe de Anul Nou. […] Avem neclintita convingere că eroica noastră clasă muncitoare, care își îndeplinește cu cinste misiunea de clasă conducătoare a societății, țărănimea noastră, care a pășit cu hotărîre pe calea agriculturii socialiste, oamenii de cultură care și-au pus cunoștințele și forțele creatoare în slujba poporului vor adăuga în anul ce vine noi și noi victorii celor obținute pînă acum.” (Cuvântarea rostită la posturile de radio și de televiziune de către Gheorghe Gheorghiu Dej, 1 ianuarie 1962, Scînteia nr. 5.396 din 2 ianuarie 1962).
Sindicatele au preluat și atribuția de a organiza petrecerea de Anul Nou pentru angajați în cantinele fabricilor și uzinelor, iar angajații puteau veni cu familiile să petreacă noaptea de Revelion tot în câmpul muncii, alături de colegi. Similar, și în mediul rural alternativa statului acasă era noaptea de Anul Nou organizată în cadrul căminelor culturale. Cu toate acestea, multe familii optau să rămână acasă sau să petreacă alături de prieteni sau rude. Reperul cel mai popular al nopții de Anul Nou era programul de Revelion al televiziunii naționale. Sketch-urile actorilor celebri, pastilele muzicale și scenetele din program erau intens repetate și pregătite încă din vară și erau înregistrate cu câteva luni înainte, inclusiv discursul de la miezul nopții al lui Nicolae Ceaușescu care fragmenta programul și era difuzat la trecerea dintre ani.
Fotografii:
- În Orășelul copiilor, Bălți, 1989
- Lângă bradul împodobit, 1974
- Sacrificatul porcului, 1978
- Noaptea de Anul Nou, 1983
Activitățile din timpul celor câteva zile libere gravitau de regulă în jurul familiei, vizita la rude și, spre bucuria copiilor în Orășelul Copiilor. Deschise de regulă în parcuri sau în spații mai mari, erau oaze de bucurie pentru cei mici – dincolo de activitățile similare parcurilor de distracții privirile celor mici erau răpite de panourile mari ale celor mai populare personaje din desenele animate ale epocii sau basme.
Fotografii:
- În familie, București, 1980
- La joacă, București, 1982
- Jucăria de Crăciun, cca. 1980
- Fotografia cu bradul din oraș, București, sfârșitul anilor 1980
- Fotografie de familie, București, mijlocul anilor 1980
Atmosfera din jurul bradului
Dacă Moș Crăciun lăsa darurile sub bradul/pomul de Crăciun, Moș Gerilă le lăsa sub „pomul de iarnă”, deposedat de valențele creștine. În mod paradoxal bradul nu se împodobea în multe case în noaptea de Anul Nou când venea Moș Gerilă ci după obiceiul vechi, în apropierea Ajunului, inclusiv, după unele mărturii în casele celor mai importanți membrii ai Partidului în frunte cu familia cuplului Ceaușescu.
Fotografii:
- Activități în fața bradului, Valea Jiului, Petrila, 1955
- Serbarea de iarnă la grădiniță, București, cca. 1980
- Portret de familie în fața bradului, Valea Jiului, Petrila, 1959
Împodobirea bradului, bucuria celor mici indiferent de epocă, necesita un efort suplimentar în raport de procurarea decorațiunilor. Librăriile sau magazinele de artizanat comercializau globuri din sticlă, unele pictate manual, din plastic, cu diferite forme și mărimi. Cu toate acestea, prețul lor nu era atât de accesibil, iar brăduții multor familii nu abundau în astfel de ornamente, tocmai de aceea, părinții preferau să confecționeze acasă multe ornamente pentru a suplini lipsa celor din comerț. Spre exemplu, cutii de chibrituri erau îmbrăcate în ambalaje de împachetat cadouri sau chiar din ambalajele de la bomboane și legate cu o fundiță pentru a confecționa cu decorațiuni în formă de mici cutii de cadouri. De asemenea, populare mai erau și globuri în formă de țurțuri făcuți din plastic încălzit și răsucit, sau decorațiuni în formă de arici din poleială, răsucită pe vârf de creion. Pentru un strop de originalitate, unii părinți decupau bucăți de carton pe care lipeau pe ambele fețe decupaje cu personaje din cărți și le prindeau în brad.
Foto: Ornamente din perioada 1970-1989
Instalațiile erau un vis frumos pentru multe familii, de aceea, în comerț se găseau suporturi pentru lumânări de prins în brad, în jurul cărora erau așezate bucăți de vată pentru a sugera zăpadă. Sigur, oricât de creative ar fi fost aceste artefacte, numeroase sunt și poveștile cu situații în care brazii au luat foc, iar alții au fost aruncați pe fereastră pentru a nu extinde incendiul în casă.
Foto: Ornamente din perioada 1970-1989
Gânduri de sărbători către cei dragi
Poate că una dintre cele mai dificile misiuni în lunile decembrie și ianuarie revenea poștașilor care trebuiau să expedieze mii de plicuri cu felicitări și cărți poștale. Tocmai de aceea, sacii cu mii de felicitări care erau trimise în cele două luni nu ajungeau întotdeauna la timp. Un aspect pe care puțini îl cunosc este faptul că, în anii ʼ80 nu era doar o criză a alimentelor, dar și o criză de hârtie, cu atât mai mult dat fiind volumul de tipăriri din lunile de iarnă.
În lipsa atâtor mijloace de comunicare, gândurile bune către cei apropiați erau comprimate în interiorul felicitărilor sau cărților poștale, mult mai simple ca reprezentări față de cele din perioada interbelică. De altfel, anii ʼ70-ʼ80 aveau și sintagme populare, aproape devenite clișeu: „cu ocazia sărbătorilor…”, „fie ca…”, „multă sănătate, fericire și împlinirea tuturor dorințelor…”, „vă urăm tradiționalul «La mulți ani!»”.
Cărți poștale și felicitări:
- Colindătorii, jud. Buzău, 1980
- Elemente florale, București, 1983
- Elemente vegetale, București, 1988
Cărți poștale:
- „Mery. «Pentru o ființă dragă». Pentru tine Motănel. «Cu drag, Din drag, Celei mai dragi». Mery pentru Corina” (sic), jud. Buzău, anii 1970.
- Elemente florale, 1988
- Balalaika, carte poștală din Moscova, 1988
- Peisaj de iarnă, carte poștală din Moscova, 1987
Felicitări:
- „Noul an să vă aducă numai bucurii, fericire și mari succes! La mulți ani 1980!”, jud. Vrancea
- „Cu ocazia sărbătorilor de iarnă îți urez multă sănătate, fericire și împlinirea tuturor dorințelor pe ʼ83”, jud. Vrancea
Cărți poștale și felicitări:
- Carte poștală, București, 1987 (stânga)
- Carte poștală, București, 1980 ( mijloc)
- Cu ocazia zilei de onomastică vă urăm multă sănătate, fericire, prosperitate în familie precum tradiționalul la mulți ani! Fam. Dumitru, 03.01.1983” , jud. Vrancea
- „Dragii mei părinți, frate și surori, cu ocazia sărbătorilor de iarnă eu vă urez din toată inima multă sănătate, fericire, precum și tradiționalul «La mulți ani!»”, jud. Vrancea, 1980
Felicitări:
- Colindătorul, jud. Vrancea, 1980
- „Acum când suntem la cumpăna anilor, îți doresc «La mulți ani» și îndeplinirea tuturor dorințelor pe anul 1987”, jud. Vrancea, decembrie 1986
- „La mulți ani îți urează de ziua numelui…” [indescifrabil], jud. Galați, 1981
- Mersul cu capra, 1980
Cărți poștale:
- Copiii în jurul Moșului, jud. Galați, 04.01.1981
- Peisaj de iarnă, București, 1987
- Clopoței, jud. Vrancea, 1983
- „Cu ocazia sărbătorilor de iarnă vă doresc multă sănătate, fericire, noroc și tradiționalul La mulți ani. Cu respect…” [indescifrabil], jud. Vrancea, 1980
Felicitări:
- Peisaj de iarnă, 25.12.1983, jud. Buzău (față)
- „Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, vă doresc atât vouă cât și la întreaga familie multă sănătate, fericire, însoțite de tradiționalul «La mulți ani»! Cu drag, Valerica”, 25.12.1983, com. Rușețu, jud. Buzău (verso)
- Foto mijloc jos și dreapta, jud. Buzău, cca. 1985
Vin, sărbătorile vin…! Anii ʼ90
Evenimentele finalului de an 1989 care puneau capăt regimului comunist au dus la o schimbare inclusiv a opticii sărbătorilor de iarnă. Democratizarea societății și pătrunderea capitalismului în lumea românească au dus la o metamorfozare a artefactelor cotidiene din vremea sărbătorilor de iarnă: de la Moș Crăciun la instalația de brad. Asemeni celebrei reclame la Coca-Cola, Moș Crăciun va fi redefinit în mentalul colectiv românesc, copiii anilor ʼ90 așteptându-l pe moșul în costum roșu cu barbă albă care venea cu sania și se strecura în casele românilor. Prezent la serbările preșcolarilor și elevilor, dar și lângă brad, în intimitatea fiecărei case în Ajun de Crăciun, Moș Crăciun revenit a fascinat copiii, le-a adunat poezioarele în tolba sa și le-a dăruit la schimb, cadouri și dulciuri.
Copiii generației ʼ90 își amintesc cu drag de portocalele și bananele pe care le primeau de la Moș Crăciun în schimbul recitării unei poezii la serbarea de iarnă sau acasă, lângă bradul de Crăciun. Ornamentele de brad s-au diversificat de la an la an, globurile, beteala argintie sau instalația de brad colorată găsindu-se în orice magazin. Brazii de Crăciun ai anilor ʼ90 adunau pe ramurile lor toate ciocolatele și bomboanele care se găseau în casă, dar și coloratele globuri de pe rafturile magazinelor, o oglindă, de fapt, a societății aflată în tranziție: se încerca preluarea modelului vestic, reflectat în transmisiile TV (filme, reclame), dar acesta se îmbina cu realitățile românești postrevoluționare, care însă erau o reminiscență a recentului trecut comunist. Sărbătorile de iarnă erau și ele în faza de tranziție, prin preluarea produselor de consum occidentale, transferate în spațiul românesc și adaptate fondului autohton: Moș Gerilă redevine Moș Crăciun, iar pomul de iarnă redevine bradul de Crăciun.
Cele mai bune mâncăruri erau gătite de Crăciun și Anul Nou. Revelionul marca intrarea în noul an, românii sărbătorind alături de prieteni și familie. Aflată sub semnul superstiției, masa de Revelion era încărcată cu noile produse intrate pe piață, mai ales în perioada iernii: măsline, struguri, whisky, însă, în multe zone ale țării niciodată nu se consuma pui, întrucât tradiția orală nu recomanda consumul păsărilor în noaptea de Revelion.
Materiale:
- Petru Cărare, Soare cu dinți, Editura Virginia, Chișinău, 1994, pp.12-13.
Felicitări:
- Copii în jurul mesei, 19.01.1991, jud. Buzău
- Sania lui Moș Crăciun, jud. Buzău, 1999
- Moș Crăciun, jud. Buzău, 17.11.1990
Cărțile poștale: 1999, jud. Buzău
Decorațiuni: 1999
Fotografii:
- Serbare la școală, Valea Jiului, 1997
- În familie – primul Crăciun, 1999, București
- La serbare, București, 1995
- În Orășelul copiilor, alb-negru, 1991, Chișinău
- Alături de Moș Crăciun: București, 1993, 1994
MULȚUMIRI:
Partenerii noștri:
Asociaţia Studenților la Istorie „Dacia” – ISHA Bucharest
Asociatia Philo-Historiss, Cluj-Napoca
Istoria fără mască. Cerc de studii istorice, sociale și culturale Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
Contemporana.ro (https://contemporana.ro/)
Text: Daniela Popescu, Daniela Stanciu-Păscărița
Credits colaje: @Emanuela Bălan, @Corina Tănase
Credits frames: https://www.freepik.com/
Le mulțumim pentru bunăvoință și deschidere tuturor celor care ne-au trimis materiale și testimoniale pentru realizarea acestei expoziții! Acestea se regăsesc integral și detaliat pe site-ul nostru.
Echipa Asociației Culturale „Istoria din Casă în Casă” vă urează sărbători fericite!
© Asociația Culturală „Istoria din casă în casă”